Ce este tulburarea de panică?
Frica este o emoție foarte utilă. Ne declanșează reacția de „luptă sau fugă”, care ne permite să reacționăm în mod adecvat în situații dificile sau periculoase. Cu toate acestea, oamenii au uneori senzații de frică fără niciun motiv aparent. Un val brusc, neașteptat de frică și disconfort intens este cunoscut sub numele de „atac de panică”. Atacurile de panică pot apărea rapid, atingând maximul în aproximativ 10 minute și durând în medie aproximativ 30 de minute, și se pot întâmpla în orice moment.
A avea un atac de panică nu înseamnă că aveți tulburare de panică. Atacurile de panică sunt relativ frecvente; 3-5% dintre toți oamenii vor experimenta un atac de panică în timpul vieții. Cu toate acestea, dacă aveți atacuri de panică repetate și vă faceți griji adesea că veți avea altul, este posibil, în acest caz, să vă confruntați cu o tulburare de panică. Aceasta este diagnosticată atunci când atacurile de panică apar în mod regulat, vă provoacă îngrijorări și vă perturbă viața de zi cu zi.
În acest caz, tulburarea de panică este o afecțiune medicală reală. Oamenii care o au nu se “prefac” și nici nu se pot „liniști” după bunul plac. Tulburarea poate provoca perturbări grave în viața unei persoane, dar poate fi tratată cu ajutor specializat si terapie specifică.
Tulburarea de panică apare atunci când suferiți atacuri de panică repetate care:
- Vă fac să vă faceți griji cu privire la ele sau la faptul că alte persoane le observă și;
- Vă determină să vă schimbați comportamentul în speranța de a evita atacurile sau de a evita alte persoane să le observe.
Persoanele cu tulburări de panică sunt adesea îngrijorate de faptul că simptomele pe care le întâmpină indică o problemă fizică, cum ar fi infarct sau accident vascular cerebral. Prin urmare, mulți oameni cu tulburare de panică caută tratament medical mai des decât de obicei și sunt vizitatori frecvenți ai clinicilor sau serviciilor de primiri urgențe ale spitalelor.
Dacă în mod obișnuit experimentați frică, disconfort și anxietate doar ca răspuns la anumite situații (cum ar fi vorbirea în public, interacțiunile sociale sau altele asemenea), acest fapt poate, de asemenea însemna că nu suferiți de tulburare de panică, ci de de un alt tip de tulburare de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate socială sau tulburarea de anxietate generalizată. Este deci bine să consultați un specialist.
Simptomele tulburării de panică și ale atacului de panică
Tulburarea de panică este reprezentată de instalarea stării de panică pe o perioadă de cel puțin o lună de la producerea unui atac de panică. De asemenea, și alte comportamente dezadaptative sunt luate în calcul pentru stabilirea acestui diagnostic. Ex. evitarea unor acțiuni, a unor persoane, perturbări ale programului zilnic, a lucrului etc. Toate acestea ca răspuns la o stare accentuată de frică / panică.
Simptomele atacului de panică
Atacurile de panică sunt de două tipuri: previzibile și imprevizibile. Atacurile de panică previzibile sunt asociate cu o teamă specifică, cum ar fi cea de a zbura sau de păianjeni. Atacurile de panică neașteptate nu au declanșator sau indiciu evident și pot apărea din senin. Un atac de panică se caracterizează prin patru sau mai multe dintre următoarele simptome :
- Palpitații, sau ritm cardiac accelerat
- Transpiraţie
- Tremurat
- Senzații de dificultate respiratorie sau sufocare
- Senzație de sufocare
- Durere sau disconfort în piept
- Greață sau suferință abdominală
- Senzație de amețeală, instabilitate, amețeală sau leșin
- Sentimente de irealitate (derealizare) sau de detașare de sine (depersonalizare)
- Teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
- Teama de a muri
- Senzație de amorțeală sau furnicături (parestezii)
- Frisoane sau bufeuri
Pentru cazurile de tulburare de panică, cel mai dureros lucru poate fi episodul „imprevizibil”. Pentru că simptomele pot apărea oricînd, (ex. la cursuri, la serviciu, la cumpărături, la întâlniri etc. în multe cazuri persoanele afectate nu vor îndrăzni să iasă sau să fie singure. Prin urmare, munca și relațiile interpersonale normale sunt grav afectate, o situație dificil de înțeles pentru alții.
Deoarece atacurile de panică pot avea cauze altele decât tulburarea de panică (ex. depresia, tulburarea bipolară etc.), este foarte important să nu vă autodiagnosticați, ci să consultați un specialist.
Factori de risc
Factorii care pot crește riscul de a avea tulburări de panică pot include:
- Femeile au aproximativ două ori mai multe șanse ca bărbații să dezvolte tulburări de panică
- Un eveniment de viață stresant în ultimul an
- Un temperament deosebit de sensibil și vulnerabil la sentimentele de anxietate
- Tratament necorespunzător/abuziv în timpul copilăriei
- O altă tulburare mintală (cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară)
- Consumul de alcool sau a unor droguri
Tratamentul psihologic
Pe lângă tratamentul farmacologic – necesar uneori pentru reducerea simtomelor acute ale tulburării de panică, terapia suportiva constituie o metoda validată științific pentru tratamentul psihoterapeutic al acestor tulburări.
Aceasta include ascultarea empatică, înțelegerea și reformularea temerilor, clarificarea obiectelor anxietății și reacțiilor cu privire la acestea și în general, o relație terapeutică centrată în jurul unei abordări pozitive și constructive.
Alte intervenții expunerea treptată și controlată la stimuli care provoacă frica/panica, însoțite de tehnici de relaxare, reprezintă metode terapeutice cu o rată mare de succes (între 76% – 100%) în tratamentul fobiilor. Tehnicile și principiile învățate și deprinse în decursul tratamentului pot fi, ulterior, aplicate în continuare, în vederea îmbunătățirii rezultatelor inițiale și prevenirea recidivelor.
Foarte importantă este și învățarea și implementarea unor tehnici de relaxare, care pot fi folosite ulterior independent, in momentele în care grijile din viața de zi ajung din nou la un prag periculos. De asemenea, elaborarea unor strategii de rezolvare a problemelor pot duce la o îmbunătățire semnificativă a gradului de anxietate.
O importanță deosebită va fi acordată și exercițiilor de control al respirației. Atacurile de panică aduc adesea respirație rapidă (hiperventilație), care la rândul său determină agravarea simptomelor de panică. Puteți învăța tehnici de respirație care vă pot permite să fiți mai conștienți de respirație în timpul unui atac de panică și să o controlați mai bine. Rețineți însă că controlul respirației este menit să vă ajute să gestionați și să ușurați simptomele; metoda nu poate trata cauza principală a tulburării de panică.
Un alt element din cadrul terapiei suportive este angajarea unor membri ai familiei, sau apropiați în procesl terapeutic. Sistemul natural de sprijin al pacientului (de exemplu, prieteni, rude) poate juca un rol esențial, încurajând comportamentul dorit (de expunere) și diminuând comportamentul de evitare.
Obiectivele generale ale tratamentului psihologic:
- Înțelegerea (conceptualizarea) corectă și detaliată a tulburării, cauzelor și mecanismelor care întrețin starea anxioasă.
- Dezvoltarea unei relații terapeutice bazată pe deschidere și incredere.
- Realizarea de către client a unor raporate de observație a propriilor gânduri și comportamente anxioase.
- Tratarea unor elemente cognitive în vederea reducerii gândurile care induc frica, recunoașterea cognițiilor disfuncționale, și eliminarea, pe cât posibil a unor gânduri, așteptări catastrofiste.
- Învățarea tehnicilor de relaxare (de exemplu, relaxare musculară progresivă, exerciții de respirație, mindfulness etc.).
- Modelarea sentimentelor de frică legate de anxietate, precum și reducerea comportamentelor nocive de evitare.
- Îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor
- Prevenirea recidivelor
Referințe:
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (DSM-5®). American Psychiatric Pub.
Novalis, P. N., Virginia Singer, D. N. P., & Peele, R. (2019). Clinical manual of supportive psychotherapy. American Psychiatric Pub.