Ce estea anxietatea generalizată?
Anxietatea generalizată este caracterizată prin nervozitate semnificativă, persistentă, însoțită de hiperexcitare și hipervigilență a funcției nervoase autonome. Este cea mai frecventă tulburare anxioasă. Persoanele afectate prezintă adesea semne caracteristice, cum ar fi musculatura facială încordată, sprâncenele strânse, postura tensionată și neliniștea, tremurul, pielea palidă, transpirație excesiva în zona palmelelor, tălpile și axile, etc. Este demn de remarcat faptul că, deși pacientul este predispus la accese plâns, acestea sunt o reflectare a anxietății generalizate și nu indică în mod necesar prezența depresiei. Tulburarea de anxietate generalizată este foarte frecventă, afectând 3% până la 5% din populație în decurs de un an. Femeile sunt mai afectate decât bărbații. Anxietatea generalizată este adesea asociat cu stresul și de asemenea, poate debuta la orice vârstă.
ACCESEAZĂ RAPID SECȚIUNEA:
Ce este anxietatea generalizată
Simptome
Cauze și factori de risc
Tratament
| Anxietate normală | Anxietate generalizată | Îngrijorarea dvs. durează doar o perioadă scurtă de timp. | Sunteți îngrijorat în fiecare zi, de cel puțin 6 luni |
|---|---|
| Îngrijorările dvs. se limitează la un număr mic de preocupări reale. | Vă faceți griji pentru tot felul de lucruri și vă așteptați la ce este mai rău. |
| Îngrijorările dvs., deși neplăcute, nu vă provoacă un disconfort important. | Îngrijorările dvs., sunt extrem de stresante și supărătoare. |
| Sunteți capabil să vă controlați îngrijorarea. | Aveți senzația că lucrurile au scăpat de sub control. |
| Îngrijorarea dvs. nu împiedică activitățile și responsabilitățile zilnice. | Îngrijorarea vă afectează grav viața personala și profesională. |
Fiecare dintre noi resimțim un anumit grad de anxietate și îngrijorare în fiecare zi. Sentimentele de anxietate și teamă reprezintă un răspuns natural și înnăscut la diverse amenințări – reale sau potențiale. De fapt, sentimentul și manifestarea fricii este o abilitate esențială pentru supraviețuire, reacțiile cauzate de aceasta facându-ne capabili să evaluăm și să evităm diversele pericole cu care suntem confruntați. Cu toate acestea, experiența și manifestarea excesivă a unor sentimente de frică / anxietate, sunt de natură să ne afecteze starea de bine mintală și funcționarea normală.
În momentul in care sentimentele de frică normale, adaptive sunt înlocuite de unele excesive, distorsionate, se poate vorbi despre instalarea tulburarii anxioase generalizate. Acest tip de anxietate nu are legătură cu o situație specifică din jur, ci este, în general, cauzată de îngrijorări excesive, difuze. Manifestarea tipică este adesea îngrijorarea excesivă cu privire la anumite probleme din viața reală, cum ar fi îngrijorarea cu privire la boli sau accidente proprii sau ale rudelor, îngrijorarea anormală cu privire la condițiile economice, de muncă sau abilități sociale. Acest tip de nervozitate sau îngrijorare nu este proporțional cu realitatea, făcând pacientul să se simtă insuportabil, dar în același timp incapabil să scape de sentimentele negative asociate tulburării anxioase.
Spectrul problematicii asociate tulburării anxioase generalizate este, din pricina simptomatologiei comune cu cea a multor altor tulburări, mai dificil de distins. Insă într-o formulare simplificată, se poate recunoaște după următoarele trei manifestări distinctive:
1. În general, anxietatea poate fi explicată ca a fi asociată unor evenimente ar fi: examene, călătorii, promovari profesionale etc. Ân mod normal, odată ce evenimentul stresant este depășit, anxietatea se reduce și în cele din urmă dispare la rândul ei. În cazul tulburării anxioase generalizate insa, anxietatea nu dispare, durează mai mult de șase luni, putând continua, fără tratament un timp îndelungat.
2. Indiferent de gradul de anxietate persoanele care nu suferă de aceast tulburare se gândesc și aplică strategii de reducere a anxietății. Persoanele afectatea de anxietate generalizată simt ca aceasta este incontrolabilă, le depășește înțelegerea și posibilitatea de a găsi soluții de rezolvare.
3. Daca anxietatea normala este un factor adaptiv, necesar, anxietatea generalizată degradează în mod serios viața, capacitatea de lucru, relațiile familiale, profesionale și starea de bine a persoanelor afectate de această tulburare.
Simptome
În tulburarea de anxietate generalizată, diferite simptome pot apărea în grade diferite. Cu toate acestea, o condiție prealabilă pentru determinarea acestei tulburări este ca simptomele existente să nu fie rezultatul unei boli fizice, nici ale unei alte boli mintale și nici să nu fie cauzate de consumul de substanțe care afectează/modifică starea psihică (substanțe psihotrope).
Simptome generale
- Bufeuri sau frisoane
- Amorțeală sau senzație de furnicături
- Stare de tensiune exacerbată
- Tensiunea musculară
- Neliniște și incapacitate de relaxare
- Senzație de emoție, nervozitate și tensiune mentală
- Senzație de “nod în gât”, sau chiar dificultăți la înghițire
Simptome psihice
- Amețeli, nesiguranță, slăbiciune, somnolență
- Percepție distorsionată despre sine sau despre mediul înconjurător
- Teama de a pierde controlul, teama de a înnebuni
- Teama de moarte
Simptome vegetative
- Percepția conștientă a propriilor bătăi ale inimii, palpitații, ritm cardiac crescut
- Transpiratie
- Tremur
- Gură uscată
Simptome în zona pieptului sau a stomacului
- Respiratie dificila
- Dureri în piept sau stomac
- Greață, vărsături
Dacă cel puțin patru dintre simptomele menționate mai sus (dintre care unul trebuie în mod necesar să facă parte din simptomele vegetative) sunt prezente pentru o perioadă de cel puțin șase luni, se poate vorbi despre instalarea tulburarării de anxietate generalizată.
Cauze și factori de risc
Ca și în cazul multor altor tulburări mentale, cercetările indică o bază genetică și în tulburarea de anxietate generalizată. Cu toate acestea, factorul genetic nu este singurul responsabil pentru dezvoltarea acestei tulburări. În general la apariția și instalarea acesteia concură circumstanțe suplimentare.
Factori favorizanți importanți sunt educația și modelul părintesc: copiii învață de la părinți de la o vârstă fragedă cum să facă față amenințărilor. Prin urmare, părinții foarte anxioși provoacă anxietatea copiilor lor. De asemenea, s-a observat că persoanele din medii defavorizate din punct de vedere educațional, dezvoltă tmai des această tulburare.
Experiențele trăite la o vârstă fragedă au, de asemenea, o influență în dezvoltarea ulterioară a anxietății. Mulți oameni cu tulburare de anxietate generalizată au suferit pierderi în copilărie, cum ar fi moartea unui părinte sau altor persoane dragi. Abuzul și neglijarea sunt considerați a fi factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea tulburarilor anxioase.
De asemenea, evenimentele stresante curente sunt adesea factorul declanșator pentru o tulburare de anxietate generalizată. Printre altele, debutul tulburării poate fi legat de evenimente precum pierderea partenerului prin divorț, separare sau deces, pierderea locului de muncă etc.
Din punct de vedere fiziologic, procesele neuropsihice nu sunt exacte sunt încă pe deplin cunoscute. Efectele pozitive ale medicamentelor care acționează de ex. asupra reglării secreției de serotonina reprezintă o indicație a unor deficiențe la acest nivel.
Tratamentul psihologic
Pe lângă tratamentul farmacologic – necesar uneori pentru reducerea simtomelor acute ale tulburării anxioase generalizate, terapia suportiva constituie o metoda validată științific pentru tratamentul psihoterapeutic al acestei tulburări.
În cadrul acesteia vor fi tratate aspectele cognitive, care se ocupă cu prelucrarea tiparelor de gândire nefavorabile și chestionarea gândurilor care apar automat. Evaluarea și interpretarea anumitor situații și stimuli care contribuie la menținerea simptomelor respective vor fi analizate și, împreună cu clientul, modificate.
Foarte importantă este și învățarea și implementarea unor tehnici de relaxare, care pot fi folosite ulterior independent, in momentele în care grijile din viața de zi ajung din nou la un prag periculos. De asemenea, elaborarea unor strategii de rezolvare a problemelor pot duce la o îmbunătățire semnificativă a gradului de anxietate.
Obiectivele generale ale tratamentului psihologic:
- Înțelegerea (conceptualizarea) corectă și detaliată a tulburării, cauzelor și mecanismelor care întrețin starea anxioasă.
- Dezvoltarea unei relații terapeutice bazată pe deschidere și incredere.
- Realizarea de către client a unor raporate de observație a propriilor gânduri și comportamente anxioase.
- Tratarea unor elemente cognitive în vederea reducerii gândurile care induc frica, recunoașterea cognițiilor disfuncționale, și eliminarea, pe cât posibil a unor gânduri, așteptări catastrofiste.
- Învățarea tehnicilor de relaxare (de exemplu, relaxare musculară progresivă, exerciții de respirație, mindfulness etc.).
- Modelarea sentimentelor de frică legate de anxietate, precum și reducerea comportamentelor nocive de evitare.
- Îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor
- Prevenirea recidivelor
Referințe:
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (DSM-5®). American Psychiatric Pub.
Novalis, P. N., Virginia Singer, D. N. P., & Peele, R. (2019). Clinical manual of supportive psychotherapy. American Psychiatric Pub.