Consumul de substanțe / droguri
Sindroamele induse de abuzul de substanțe pot imita întreaga gamă de tulburări psihiatrice, inclusiv tulburări de dispoziție, psihotice și anxioase. Acestea produc o varitetate de modificări ale dispoziției, comportamentului și gândirii, de asemenea afectează funcționarea socială și ocupațională a persoanei afectate.
Experții subliniază că dependența de droguri este împărțită în două aspecte – dependența fizică și dependența psihică – și se formează treptat în timp. Regula generală este că dependența psihică apare prima, urmată de cea fizică care, odată instalată, va agrava dependența psihică. Această ”spirală negativă”, scăpată total de sub control, poate fi în cele din urmă, fatală persoanei care suferă de această tulburare.
ACCESEAZĂ RAPID SECȚIUNEA:
Ce este consumul de droguri
Simptome
Terminologie
Factori de risc
Tratament
Ce este abuzul de substanțe / droguri?
Abuzul de droguri (abuzul de substanțe) se referă la utilizarea repetată și pe scară largă a drogurilor (sau substanțelor) cu caracteristici de dependență în scopuri nemedicale, utilizatorii sunt dependenți de astfel de droguri și urmăresc pe termen nelimitat obținerea stărilor produse de efectele drogurilor.
Care sunt tipurile de substanțe / medicamente cu caracteristici de dependență?
Conform convențiilor internaționale („Convenția unică privind stupefiantele din 1961” și „Convenția privind substanțele psihotrope din 1971”), drogurile dependente (sau substanțele) pot fi împărțite în două categorii: prima sunt stupefiantele, precum heroina, canabisul, preparate de opioide și morfină, codeină etc.; cealaltă sunt medicamentele psihotrope, cum ar fi diferiți halucinogeni și tetrahidrocanabinol, stimulente centrale, barbiturice, benzodiazepine etc. În plus, există unele substanțe precum tutunul, alcoolul, solvenții organici volatili etc., care au, de asemenea, caracteristici de dependență, dar nu sunt incluse în controlul convenției internaționale.
Simptome și manifestări
Semnele și simptomele pincipale ale tulburării de consum de substanțe sunt următoarele:
- Un model dezadaptativ al consumului de substanțe, care produce tulburări și manifestări clinice majore;
- Utilizarea recurentă a substanțelor în situații în care este periculos din punct de vedere fizic (de exemplu, conducerea unui automobil sau exploatarea unei mașini sub influența drogurilor);
- Utilizarea continuă care duce la afectarea școlii sau a muncii;
- Dezvoltarea toleranței pentru substanțe;
- Sindromul de sevraj caracteristic, în funcție de substanța consumată;
- Dorință persistentă de reducere a consumului de substanțe.
- Comportamentul de căutare și procurare a drogurilor
Terminologie
Dependență. Termenul de dependență este folosit în unul din cele două moduri. În dependența comportamentală, sunt subliniate activitățile de căutare și procurare a substanțelor și dovezile conexe ale modelelor de utilizare patologică a acestora. Dependența fizică este indicată de o alterare fiziologică – starea datorată administrării repetate a unei substanțe. Instalarea dependenței poate fi constatată observând unele dintre următoarele elemente:
- O nevoie de cantități semnificativ crescute de substanță;
- Efect diminuat al substanțelor;
- Sindromul de sevraj caracteristic;
- Substanțe consumate în cantități mai mari sau pe o perioadă mai lungă;
- Nu se poate reduce sau controla consumul de substanțe;
- Petrecerea unui timp îndelungat în activități necesare obținerii substanțelor;
- Activități importante sunt sacrificate din cauza abuzului de substanțe.
Abuzul de substanțe reprezintă utilizarea oricărui medicament sau substanță, de obicei prin autoadministrare, într-un mod care se abate de la modelele sociale sau medicale aprobate. Poate fi recunoscut prin următoarele elemente:
- Consum recurent și incapacitatea de îndeplinire a obligațiilor personale, familiale, sociale, profesionale;
- Angajarea în activități periculoase din punct de vedere fizic;
- Probleme juridice;
- Probleme interpersonale.
Utilizarea greșită este similară cu abuzul, dar se aplică de obicei medicamentelor prescrise de medici și care nu sunt utilizate corect.
Adicția reprezintă utilizarea repetată și crescută a unei substanțe, a carei privare produce un nivel semnificativ de suferință și un impuls irezistibil de a o utiliza, fapt care produce, în timp, deteriorarea fizică și psihică.
Intoxicarea reprezintă un sindrom reversibil cauzat de o substanță specifică (de exemplu, alcoolul) care are efect deteriorarea uneia sau a mai multora dintre următoarele funcții mentale: memorie, orientare, dispoziție, judecată, de asemenea funcționarea comportamentală, socială sau ocupațională. Intoxicația poate fi recunoscută dupa următorii factori:
- Vorbire neclară
- Amețeală
- Incoordonare
- Mers instabil
- Afectarea atenției sau a memoriei
- Stupoare
- Vedere dublă
Sevrajul apare după oprirea sau reducerea cantității de medicament sau substanță care a fost utilizată în mod regulat pe o perioadă prelungită de timp. Sindromul se caracterizează prin semne și simptome fiziologice, pe lângă modificări psihice, cum ar fi tulburări de gândire, simțire și comportament.
Toleranța este fenomenul în care, după administrarea repetată, o doză dată de medicament produce un efect scăzut sau trebuie administrate doze din ce în ce mai mari pentru a obține efectul observat cu doza inițială. Toleranța comportamentală reflectă capacitatea persoanei de a îndeplini sarcini în ciuda efectelor medicamentului.
Toleranță încrucișată. Se referă la capacitatea unui medicament de a fi substituit cu altul, fiecare producând de obicei același efect fiziologic și psihologic (de exemplu, diazepam și barbiturice). Este cunoscut și sub numele de dependență încrucișată.
Co-dependența se referă la membrii familiei care sunt afectați sau care influențează comportamentul persoanei care foloseste substanțe.
Neuroadaptarea este reprezentată de modificări neurochimice sau neurofiziologice în organism, care rezultă din administrarea repetată a unui substanțe sau medicament. Adaptarea celulară sau farmacodinamică se referă la capacitatea sistemului nervos de a funcționa, în ciuda nivelurilor ridicate de sânge ale substanței ofensatoare.
Cauze și factori de risc
Factori genetici
Genele joacă un rol decisiv în determinarea riscului unei tulburări de dependență. Cu toate acestea, chiar și cu o predispoziție genetică puternică, dependența nu este un fenomen inevitabil.
Factori psihologici
Medicamentele au un efect asupra psihicului: dezinhibă, amortizează fricile, grijile și durerea, stimulează sau se calmează. Stilul de viață modern în care oamenii sunt deosebit de stresați și / sau au strategii mai puțin eficiente / sănătoase pentru a face față problemelor și stresului, sunt mai expuși riscului de dependență. Cu toate acestea, nu putem vorbi de o persoană, „dependentul” tipic.
Alți factori psihologici care cresc riscul dependenței includ:
- Traume emoționale (de exemplu, lipsa grijii parentale sau a unui partener, experiențe de violență și abuz fizic și psihic)
- boli mintale precum anxietatea și depresia
- stimă de sine scazută
Factori sociali
Mediul social joacă, de asemenea, un rol central în dezvoltarea dependenței. Cât de ușor sunt de obținut substanțele? Cât de normal este în mediul cuiva să se consume substanțe care pot provoca dependență? Există o presiune socială pentru consumul de astfel de substanțe?
Modele de familie
Dacă copiii și tinerii se confruntă în familie cu consumul de droguri, chiar și unele considerate drept ”droguri ușare” sau ”recreaționale”, probabilitatea acestora de a recurge la substanțe crește semnificativ. Acest lucru este valabil mai ales atunci când drogurile sunt utilizate în cazul unor probleme sau conflicte.
Grupul de prieteni și colegi, anturajul
Atunci când cei mai buni prieteni sau colegi consumă țigări, alcool sau droguri, dorința, impulsul de apartenență, adecvare, poate prevala și deschide calea spre consumul de substanțe și dependență.
Izolarea socială
La antipod, singurătatea este de asemenea un factor cheie pentru refugiul în dependență. Alcoolismul și și alte dependențe sunt deseori manifestate în contextul izolarii sociale, lipsei de contact, de afecțiune și apreciere. O rețea socială stabilă, pozitivă, pe de altă parte, protejează împotriva dependenței.
Tratamentul psihologic
Studiile de specialitate arată că psihoterapia suportivă produce îmbunătățiri considerabile în scăderea consumului desubstanțe periculoase. În plus, acestea oferă dovezi în direcția faptului că psihoterapia suportivă a produs rezultate superioare în ceea ce privește consilierea individuală în problema consumului de droguri, cu modificări ale problemelor familiale / sociale. Autorii studiilor subliniază, de asemenea, că în cazurile în care abstinența completă nu este realizabilă, terapia suportivă are ca efect reducerea substanșială a consumului de substanțe nocive.
Unul dintre elementele de bază ale psihoterapiei suportive în contextul tulburărilor de consum de substanțe, este acela că pacientul este o persoană care are o problemă, abuzează de droguri. Persoana care suferă de această tulburare nu este considerată și judecată ca fiind un ”dependent”.
Stabilirea obiectivelor va începe devreme în cursul terapeutic și va continua să evolueze pe tot parcursul tratamentului. Obiectivele vor varia în funcție de individ. Cu toate acestea, obiectivele comune vor include controlul sau abținerea de la consumul de substanțe și îmbunătățirea funcționării psihice și ocupaționale. Odată cu selectarea obiectivelor, acestea sunt discutate și stabilite de comun acord, condiția principală fiind aceea de a fi realizabile. Acestea vor constitui, de altfel și indicatorii clari, măsurabili ai progresului intervenției psihologice.
Abordarea consilierii suportive este una centrată pe o profundă empatie și flexibilitate, și stabilirea unei strânse colaborari cu persoana care suferă. Scopul este promovarea într-o manieră liberă, neconfruntațională a unor schimbări de comportament.
Unele dintre obiectivele principale ale intervenției suportive sunt următoarele:
- Îmbunătățirea motivației și facilitarea schimbării
- Explicarea și implementarea unor metode de întrerupere a ciclului consumului de substanțe și încurajarea abstinenței
- Explicarea și practica unor abilități de adaptare și rezolvare a problemelor pentru a menține abstinența pe termen lung.
- Sprijinirea persoanei afectate și informarea cu privire la probleme și situații care ar putea duce la recidivă.
- Informare și implementarea unor metode de schimbare pozitivă a stilului de viață.
- Sprijin în rezolvarea sau reducerea unor problemele fizice, emoționale, sociale, familiale
- Concentrare și coachiong in vedere imbunătățirii funcționarii interpersonale, ocupaționale, academice, spirituale, financiare