Pentru ca un profesionist din domeniul sănătății mintale să poată ajuta în mod eficient tratarea unui client și să știe că tratamentul selectat a funcționat (sau funcționează), acesta trebuie mai întâi să se facă o evaluare clinică a pacientului. În decursul evaluării,  informațiile sunt culese cu ajutorul unor instrumente specifice, precum observația directă, teste psihologice, teste neurologice și interviuri structurate. Folosirea acestor instrumente permit evaluarea și clasificarea corectă a problemelor persoanei tratate și a simptomelor asociate. Această sumă de informații implică înțelegerea abilităților și caracteristicilor personalității, a funcționării cognitive și emoționale a clientului. Un alt factor important luat în calcul este contextul social și cultural, în ceea ce privește factorii de stres cu care acesta pacientul se confruntă.  Evaluarea clinică nu se realizează doar la începutul procesului terapeutic, ci pe tot parcursul acestuia. Procesul de evaluare implică trei concepte critice – fiabilitatea, validitatea și standardizarea – specifice, de altfel, cunoașterii științifice în general. Ca ilustrație, atunci când mașina noastră are o problemă electronică și o ducem la service, ideal ar fi ca diagnoza unui mecanic să fie identică cu cea a altor mecanici. Acest principiu este aplicabil, cum spuneam, în domeniul științei in general, deci și în domeniul evaluării și testării psihologice. Testele psihologice folosesc, de asemenea, instrumente validate științific, măsurabile și standardizate. Acest lucru este esențial pentru stabilirea unor concluzii corecte, care stau la baza unui tratament adecvat.

Dintre instrumentele de evaluare clinică enumerăm:

Interviul clinic
Acesta reprezintă o întâlnirefață în față între un specialist în domeniu și un client sau pacient, în care primul îl observă pe cel din urmă și adună date despre comportamentul,atitudinile, situația actuală, personalitatea și istoricul persoanei tratate.

Testele psihologice
Testele psihologice evaluează personalitatea, abilitățile sociale, abilitățile cognitive, emoțiile, răspunsurile comportamentale sau interesele clientului.

Evaluarea comportamentală
În domeniul modificărilor comportamentului și al analizei comportamentale aplicate, vorbim despre ceea cese numește evaluarea comportamentală, care este măsurarea unui comportament-țintă. Comportamentul țintă este orice comportament pe care dorim să îl schimbăm. Fie că acesta este manifestat în exces și trebuie să fie redus, fie că, în cazul în care este manifestat în deficit, acesta trebuie dezvoltat. În timpul evaluării comportamentale aflăm despre ABC-ul comportamentului: Antecedentele – evenimente sau stimulii de mediu care au declanșat un comportament, comportamentele – ceea ce face, spune, gândește / simte persoana; și consecințele – rezultatele unui comportament, care fie stimulează continuarea acestuia în viitor, fie îl inhibă, până la dispariție.

Diagnosticul clinic
Diagnosticul clinic este diferit de evaluarea clinică. Înainte de a începe orice tip de tratament, clientul / pacientul trebuie să fie diagnosticat cu privire la potențiala tulburare de care suferă. Diagnosticul clinic este procesul de utilizare a datelor de evaluare pentru a determina dacă tiparul de simptome pe care le prezintă persoana esteîn concordanță cu criteriile de diagnostic pentru o tulburare mintală specifică, prezentate într-un sistem de clasificare stabilit, cum ar fi DSM-5 sau ICD-10. Orice diagnostic trebuie să aibă utilitate clinică, ceea ceînseamnă că ajută specialistul în domeniul sănătății mintale să stabilească planul de tratament și posibilele rezultate ale tratamentului (APA, 2013). Primirea unui diagnostic nu înseamnă neapărat că persoana necesită tratament. Această decizie se ia în funcție de severitatea și urgența simptomelor, nivelul de suferință cauzat de aceastea, de asemenea evidențierea, articularea simptomelor (APA, 2013). De asemenea, este posibil ca un pacient să nu îndeplinească criteriile complete pentru un diagnostic, dar care, datorită suferinței psihice resimțite, să necesite totuși tratament.