Durerea și doliul în cazul decesului unui copil
Moartea unui copil este cea mai devastatoare și copleșitoare pierdere pe care o persoană o poate suferi vreodată. Această durere de inimă nu este ca nici una, iar durerea părintească diferă de durerea față de alte pierderi prin faptul că este intensificată, exagerată și prelungită. De exemplu, moartea unui copil care moare dintr-o moarte bruscă inexplicabilă a sugarului (SUID) prezintă manifestări ale durerii fără egal. Părinții sunt lăsați să facă față unei morți neașteptate și inexplicabile, fără a avea timp pentru rămas bun și fără să poată anticipa acest eveniment teribil.
Cercetările privind dolul și pierderea unui copil sunt rare. Cele mai multe cercetări privind dolul s-au concentrat pe pierderea unui soț. Există însă in literatura de specialitate dovezi ale faptul că moartea unui copil, mai ales una subită, poate reprezenta un risc crescut de suicid pentru părinți.
Adesea, când părinții sunt tineri, aceștia se confruntă prima data cu o moarte în familie.
În cazul morții unui copil, părinții se luptă cu o vinovăție copleștoare, întrebându-se dacă moartea ar fi putut fi prevenită. Furia și iritabilitatea sunt frecvente și pot fi direcționate către alți membrii ai familiei, profesioniștii din domeniul sănătății mintale și către Dumnezeu. Nu este neobișnuit ca părinții să sufere o pierdere a stimei de sine scăzută, autoculpabilizare și depresie.
Doliul nerezolvat
Deși în mod normal durerea ca urmare a decesului unei persoane dragi se rezolvă de obicei în câteva luni, există literatură de specialitate care demonstrează că în unele cazuri durerea poate deveni cronică, inhibată sau întârziată și că până și durerea „normală” poate dura ani de zile pentru a se rezolva. Cauzele sau factorii predictori ai ai durerii sau doliului nerezolvate pot fi moartea subită, autoculpabilizarea șau dificultatea de a accepta pierderea în sine, o relație extrem de strânsă cu persoanei pierdută. Terapia suportivă este adesea necesară pentru a restabili exhilibrul cognitiv și emoțional iar simptomele psihice, cum ar fi depresia și somatizarea, pot necesita, de asemenea, tratament.
Consiliere suportivă în cazul pierderii unei persoane apropiate
La fel ca și în cazul decesului unei persoane apropiate, consilierea și terapia suportivă în cazul decesului unui copil se va concentra asupra următoarelor elemente:
- Exprimarea și înțelegerea reacțiilor emoționale.
- Revizuirea circumstanțelor din jurul morții și gasirea în această evocare a unor sensuri noi, care să ofere o alta perspectivă cu privire la durerea suferită.
- Discutarea și corectarea unor atitudini distorsionate provocate de durerea acută (de exemplu, autocuplpabilizara).
- Concentrarea asupra unor activități curente pe care persoana îndurerată nu le mai poate realiza din cauza efectelor durerii și traumei resimțite.
- Asistență în dezvoltarea de noi relații
- Încurajarea ritualurilor de doliu, care pot oferi o senzație și o stare de incheiere a unui capitol, de “closure”.
- Pentru că există și astfel de cazuri, abordarea furiei pacientului față persoana decedată și chiar a reminiscențelor unor a dorințe de răzbunare, dacă există.
- Examinarea și explorarea din perspective filozofice, religioase și sociale a evenimentului tragic
Se vor lua de asemenea în calcul și alte posibile probleme sau tulburări ale persoanei decedate la momentul evenimentului traumatizant, iar suportivă în aceste cazuri poate fi completată cu terapie suportivă, pentru diminuarea efectelor cumulate ale celorlalte tulburări.
În cele din urmă, scopul final al terapiei suportive în situații dificile este generarea, împreună cu dumneavoastră, a unor strategii noi sau alternative de a face față traumei cu care vă confruntați. Acestea, transpuse într-un plan de acțiune, vor avea ca rezultat o restabilirea funcționării normale și creșterea șanselor de restabilire a echilibrului interior. Pe tot parcursul ședințelor de terapie suportivă, căldura, înțelegerea, empatia, vor fi permanent pilonii intervenției terapeutice.
Referințe:
Novalis, P. N., Virginia Singer, D. N. P., & Peele, R. (2019). Clinical manual of supportive psychotherapy. American Psychiatric Pub.